Telefonul tău știe unde ești și ce faci..și nu este singurul

oameni care se uita pe smartphone

Modul intrigant în care am ajuns să renunțăm la confidențialitatea datelor noastre personale.

Trăim într-o lume a tehnologiei, o lume în care a avea un smartphone nu mai este considerat un lux, ci o necesitate. De la poziționarea informației la “un click distanță”, până la faptul că te poți vedea sau auzi cu oricine de pe planetă, de oriunde te-ai afla, această industrie a cunoscut o dezvoltarea impresionantă și se află într-un punct al evoluției în care puțini mai conștientizează ce impact are asupra vieții noastre.

Un obiect așa de comun precum telefonul mobil a devenit un mijloc de supraveghere a activității oricărui individ, atât online, cât și offline. În ziua de azi, numai în SUA există mai multe telefoane mobile decât oameni. La nivel global, populația lumii (7.3 miliarde) a fost  echivalată și chiar depășită de numărul de telefoane mobile (7.6 miliarde). Dar să o luăm de la început.

De la primul telefon până azi

Telefonul a fost inventat în 1876 de americanul Graham Bell, atunci când acesta și-a dat seama cum să transmită vocea prin semnale electrice. În 1877,  Thomas Edison perfecționează dispozitivul prin îmbunătățirea microfonului, făcând posibilă comunicarea la distanțe mai mari.

În anii ce urmează telefonia mobila evoluează din ce în ce mai mult, de la primul telefon mobil complet automat în 1956 (care cântărea 40kg!), la una dintre primele rețele de telefonie mobilă de succes, ARP din Finlanda, lansată în 1971. Este evident faptul că acest progres a fost influențat extraordinar de descoperirile din domeniul electronicii și a computerului din acea vreme. Astfel, se disting mai multe etape în această evoluție, numite generic “generații” ale telefonului mobil.

  • Prima Generație de Telefoane Mobile (1G) este marcată de primul telefon mobil veritabil, Motorola DynaTAC 8000 X, dezvoltat de M. Cooper și a cărui costuri de cercetare au depășit 100 de milioane de dolari. În această perioadă transmisia semnalelor se realiza încă analog.
  • A doua Generație de Telefoane Mobile (2G) este lansată prin anii ‘90 și este folosită pentru prima dată în Finlanda. Semnalele analogice au fost înlocuite de semnalele digitale, iar greutatea telefonului a scăzut la 100-200 grame. Tot aici apar și noi servicii disponibile: SMS, accesul la fișiere multimedia, realizarea de plăți comerciale și chiar conexiunea la Internet prin i-mod.
  • A treia Generație de Telefoane Mobile (3G)  a fost introdusă pentru prima dată în Japonia în 2001 și oferă viteza de transmisie și capacitatea rețelei mult mai mare, dar și o diversificare a serviciilor oferite: MMS, navigarea pe internet, apeluri video. La sfârșitul anului 2007 existau aproape 200 de milioane de abonați ai rețelelor 3G.
  • A patra Generație de Telefoane Mobile (4G)  a fost lansată în 2009 și a venit cu viteze foarte mari de transfer a datelor (de pana la 1 Gbps) în comparație cu 3G (maxim 384 Kbps), dar și cu o calitate superioara a apelurilor video.
  • A cincea Generație de Telefoane Mobile (5G) promite o revoluționare a acestei rețele, nu numai prin consumul foarte scăzut al bateriei, o acoperire mai bună a semnalului, un număr crescut de aplicații bazate pe inteligență artificială, dar și prin Worldwide wireless web (WWWW) care va distruge barierele conexiunii la Internet, făcând posibil accesul la rețelele wireless de oriunde.

Este evident faptul că tehnologia telefoniei mobile se află într-o dezvoltare acelerată, atât prin creșterea numărului de abonați, cât și prin cea a numărului de servicii oferite. Acest lucru aduce în discuție anumite aspecte sensibile în privința confidențialității utilizatorilor, având în vederea că și mijloacele prin care se realizează supravegherea și monitorizarea au ajuns la un nivel greu de imaginat.

Când am început să ne pierdem confidențialitatea?

De mai bine de 100 de ani, telefoanele noastre au fost supravegheate. Pentru a înțelege cum s-a ajuns în acest punct în care acceptăm pierderea confidențialității, trebuie să conștientizăm că nu este vorba de un lucru nou, ci mai degraba, de o istorie lungă, în urma căreia ne-am obișnuit cu acest fapt și am învățam să-l uităm și să-l ignorăm.

ascultarea telefonuluiSupravegherea telefonului nu a apărut odată cu explozia industriei de telefonie mobilă, ci a fost practicată încă de la începutul secolului 20 asupra primelor modele de telefon. Mai mult, pe parcursul Primului Război Mondial era un lucru atât de comun, încât era aprobat prin lege și oricine putea să înregistreze o convorbire telefonică folosind doar niște clești crocodil care trebuiau legați la firele verzi și roșii ale cablului de telefon.

După război însă, s-a pus multă presiune asupra legii și asta a dus la limitarea acestor practici, iar cu suportul publicului, în 1924, Ministrul de Justiție al SUA a proclamat o lege prin care se interzicea ascultarea apelurilor telefonice. Această lege nu a oprit Ministerul de Finațe sau FBI-ul, care au continuat să supravegheze telefoanele în secret.

În următorii ani au existat multe dezbateri în privința supravegherii telefonului mobil. Spre exemplu, în 1926, când într-un caz de contrabandă agenții federali s-au folosit de ascultarea telefonului pentru a aduce dovezi în fața curții cu privire la vinovăția locotenetului Roy Olmstead, curtea a considerat irelevant faptul că s-a încălcat legea privind ascultarea telefonului și a primit dovezile. Totuși, judecătorul Frank Rudkin nu a fost de acord cu reacția curții și a susținut că deși criminalii sunt un pericol pentru binele societății, atunci când oamenii legii înregistrează convorbirile telefonice, aceștia încalcă un contract și periclitează pilonii de bază pe care se clădește libertatea și confidențialitatea cetățenilor.

Mai târziu, în fața Curții Supreme a Americii, compania de telefon la care era abonat Roy Olmstead l-a sprijinit pe acuzat, susținând dreptul clienților companiei la confidențialitate. E greu de crezut că vreo companie din zilele noastre ar mai acționa astfel. Chiar dacă Roy a fost găsit vinovat în cele din urmă, judecătorul și avocatul american Louis Dembitz Brandeis a avertizat Curtea Supremă a Americii, spunând că atâta timp cât guvernul încalcă legile, invită fiecare cetățean la un comportament similar. Crima este contagioasă și o atitudine de “scopul scuză mijloacele” va determina o anarhie.

Tot mai multă lume a dezaprobat acțiunile curții. Chiar și ziarele conservatoriste au condamnat-o. Nu era ceva specific societății americane să încalce drepturile cetățenilor, chiar dacă aceștia erau infractori. Astfel, datorită respingerilor din partea publicului, în 1928 FBI-ul a adoptat o poziție falsă asupra ascultării telefonului, susținând faptul că este o practică imorala. În 1934, prin Communications Act, s-a criminalizat ascultarea telefonului, dar FBI-ul a continuat să practice acest lucru în secret.

Odată cu cel de Al Doilea Război Mondial, s-a schimbat și atitudinea oamenilor. Cu viitorul țării la risc, FBI-ul considera inutil să mai primească aprobare de la Washington pentru a înregistra apelurile telefonice. Astfel,  istoria ascultării telefonului este o istorie a unei misiuni care s-a deformat lent și care a fost supusă unor solicitări continue, în care inițial agenții federali spionau naziștii din timpul războiului, ajungând mai apoi să monitorizeze activiști și lideri ai diferitelor grupuri.

Pe parcursul anilor ‘50 și ‘60 din ce în ce mai multe unități ale poliției locale au început să asculte ilegal convorbirile telefonice purtate în cabinele de telefon publice. Astfel, în 1968, Curtea Supremă a considerat necesar să aducă anumite prevederi legii care sancționa această practică. Aceste prevederi au permis supravegherea telefonului atunci când se considera că este vorba de anumite crime. Lista crimelor permise a crescut în anii ce au urmat. În 1978, prin Legea privind supravegherea activităților străine de spionaj (FISA), s-a stabilit un sistem judiciar secret, care avea rolul de a autoriza supravegherea telefonul sau a altor dispozitive electronice în cazuri de “securitate națională”. Până în 2004, FISA a respins 5 cereri de astfel de mandate din 18761, iar în anul 2013 le-a aprobat pe toate.

Pe parcursul anilor ‘80 și ‘90 au început și corporațiile să colecteze date despre clienții lor. Chiar dacă inițial s-au lovit de o rezistență din partea acestora, în cele din urma ea s-a transformat în acceptare. Știrile din anii ‘80 au adus la iveala faptul că Lotus 123 Corporation avea CD-uri cu informații de bază despre majoritatea americanilor (nume, adresă etc.). Chiar dacă prima reacție a publicului a fost de revoltă, câțiva ani mai târziu, internetul ușurează substanțial aceste practici, iar această intruziune devine invizibilă, voluntară și inevitabilă. Atentatele din 11 septembrie 2001 au întărit și mai mult ideea că este nevoie de o supraveghere puternică a telefonului pentru a monitoriza suspecți, posibili teroriști sau lideri ai grupurilor periculoase.

În momentul de față tot mai puțini oameni iși aduc aminte de rezistența pe care au avut-o pe parcursul istoriei cu privire la accesul poliției secrete la asemenea resurse și tot mai mulți învață să-și predea drepturile în ceea ce privește confidențialitatea.

Care e situația actuală?

Dacă în trecut numai poliția secretă avea acces la convorbirile telefonice, acum doar în România aproximativ 5% din telefoane sunt ascultate de către persoane fizice, ilegal. Mai mult, peste 200 de companii vând în prezent programe care activează microfonul sau camera telefonului mobil.  O nouă generație de dispozitive de ascultare și interceptare își face loc pe piața mondială și azi este mai ușor ca niciodată să supraveghezi activitatea cuiva pe telefonul mobil și în mediul online.

securitate online

Tehnologia a ajuns la un nivel în care aceste aspecte sunt foarte greu de controlat. Asta înseamnă că atunci când vorbești la telefon cu mama, iubita sau doctorul tău, cineva poate asculta. În ziua de azi, acel cineva poate fi guvernul, un serviciu străin de informații, un hacker, un criminal sau vecinul tău.

Conform EY România, în 2014 utilizarea Internetului de pe telefonul mobil a depașit utilizarea acestuia de pe PC-uri. Raportul Gartner arata că până în 2018, un procent de 70% din mediul de business își va desfășura activitatea folosind un dispozitiv mobil (smartphone, tabletă etc.).

În același timp, un procent de 97% dintre utilizatori consideră importantă confidențialitatea în mediul online. În ce măsură ne putem recupera această confidențialitatea, fără a renunța la utilizarea telefonului și a Internet-ului?

Nu e totul pierdut

În timp ce companiile de telefonie mobilă consideră supravegherea o prioritate (în urma unui proces, Malte Spitz a primit de la compania telefonică la care a fost abonat un CD cu peste 35000 de linii de cod care detaliază, minut cu minut, activitatea sa de pe parcursul a câtorva luni de zile), companiile din Silicon Valley dezvoltă tehnologii de criptare a datelor pentru produsele lor, astfel încât supravegherea să devină extrem de dificilă.

Un aspect important al acestor produse este faptul că tehnologiile de criptare sunt caracteristici implicite, motiv pentru care guvernul nu este deloc fericit. În timp ce acesta vrea să aibă acces imediat la toate mijloacele de comunicare electronică pentru a monitoriza eventualele pericole asupra societății, criptarea îngreunează foarte tare acest lucru.

Pe de o parte, suntem de acord că trăim într-o lume periculoasă în care ar fi ideal să fie supravegheați toți teroriștii și criminalii. Pe de altă parte, acești oameni folosesc aceleași dispozitive ca și noi și trebuie să conștientizăm că dacă aceste dispozitive sunt supravegheate, renunțăm cu toții la confidențialitate. Rămâne să ne întrebăm dacă este într-adevăr necesar și dacă suntem dispuși să facem acest lucru, în ideea în care nimic nu ne asigură că suntem supravegheați numai de guvern. Din acest motiv, chiar dacă va îngreuna munca poliției secrete, criptarea datelor este singura soluție prin care putem să ne recuperăm confidențialitatea și să ne protejăm de pericolele care apar odată cu pierderea acesteia.

Într-un scurt video, activistul și cercetătorul Christopher Soghoian vorbește despre tehnologiile de criptarea a datelor și despre uneltele pe care le putem folosi pentru a ne menține confidențialitatea. Cel mai probabil, fără să-ți dai seama, deja folosești câteva astfel de unelte. Sfatul lui este să continui să o faci, nu pentru că sunt ieftine și la-ndemână, ci pentru că sunt mai sigure.

Comments

comments