Medicina peste hotare: pro sau contra?

În urmă cu câțiva ani am reușit, printr-un simplu exercițiu de imaginație, să dau naștere unei ființe pe care am numit-o România. E diferită de cea pe care o cunoașteți voi. România plăsmuită de mine a cunoscut atât eșecul, cât și victoria, e o ființă ce s-a bucurat de frumusețea vieții până când un eveniment tragic i-a marcat existența. S-a îmbolnăvit. Ulterior a descoperit că suferă de boala cronică a nepăsării.

Doctorii au susținut că această boală e contagioasă, așă că toți apropiații și cunoștințele României au început să se îndepărteze de ea, au marginalizat-o de multe ori și au arătat-o cu degetul. Cei lipsiți de speranță au părăsit-o, dar și-au găsit în scurt timp alinarea în brațele Occidentului. Majoritatea sunt medici care nu mai cred în leacuri sau vindecare când vine vorba de România, desfigurată acum de supărări și răutăți. Când nu a mai existat speranță în privința salvării ei, medicii au început să lupte pentru visurile lor.

Doctor Dan Radmann

Dan Radmann, medic rezident în anul II la Chirurgie generală, mi-a împărtășit visul cu care a crescut, dar care a prins contur în momentul în care a emigrat. Pentru el medicina a însemnat sacrificiu, un sacrificiu ce presupunea stabilirea lui în Germania, mai precis în Sonneberg, departe de familie și prietenii dragi. Dan nu regretă însă nicio clipă alegerea făcută și mi-a mărturisit cu zâmbetul pe buze că a avut ocazia să întâlnească în Sonneberg oameni frumoși, nemți care respectă românii și pe care îi consideră ambițioși, inteligenți, muncitori și guvernați de dorința de a face lucruri mărețe.

Cu toate acestea, au existat momente în care Dan s-a simțit precum un străin cuprins de teamă și incertitudine, sentimente ce l-au determinat să afirme că „indiferent de cât timp este un român stabilit în altă țară,  el va fi considerat tot un necunoscut, un venetic. În plus, nu cred că  există o diferență prea mare între medicii sau oamenii care prestează servicii academice într-o țară străină și refugiați. Cei dintâi pot fi considerați doar niște refugiați școliți. „

V-am spus că Dan are chiar și blog? În majoritatea articolelor se observă înverșunarea și dezamăgirea față de sistemul medical din România ce l-au împins pe medicul nostru rezident din Germania să îi sfătuiască si pe ceilalți colegi ai săi să emigreze. De asemenea, Dan vine în ajutorul celor care vor cu adevărat să părăsească țara cu sfaturi și răspunsuri în cazul unor eventuale nelămuriri. Bineînțeles, tot pe blog.

Poate vă întrebați de ce ar părăsi un medic sau un tânăr absolvent de la medicină țara. Motivele sunt numeroase. Dan s-a grăbit să le enumere:  „Lipsurile financiare, inexistența unor acoperiri ale cheltuielilor precum : congresele sau diferitele participări la cursuri care ar putea aduce un veritabil progres și performanțe remarcabile medicului, insuficiența medicamentelor, materialelor și ustensilelor sunt principalele cauze ale exodului medicilor.” Dacă în România, atunci când ajungi medic, ai surpriza că îți lipsește halatul, stetoscopul sau saboții medicali, în Germania, susține Dan, totul este pus la dispoziția ta. De asemenea, în Germania spre deosebire de România se pune accent pe relația dintre medici și pacienți.

Un pacient în Germania  e monitorizat atât înainte de operație, cât și după, deoarece chirurgia nu înseamnă să te ocupi de persoana bolnavă doar  în momentul operator.  În clinicile de aici, întotdeauna există un dialog continuu între chirurg și pacient. Cred totuși că noi, românii, suntem mai sufletiști, reușim să stabilim mai ușor legături cu oamenii decât nemții care au un caracter mult mai tehnic și nu empatizează atât de mult cu cei din jur.”

Referitor la dialogul continuu dintre chirurg și pacient, Dan crede că acesta n-ar trebui să lipsească nici în facultate (între student și profesor) unde încă întâmpinăm probleme în privința modului de predare și de învățare. Am fost surprinsă când am aflat că în prezent există în cadrul facultăților de medicină cărți cu edituri din anii 1980-1990 sau alte cărți care nu mai sunt actualizate. Cum ar putea să progreseze un student ce învață din cărți de aproape un deceniu când medicina se află în permanentă evoluție?

Din păcate, medicina cunoaște în fiecare an evoluția în timp ce sistemul medical românesc bate pasul pe loc. Nu e de mirare că România, în urma unui studiu realizat de suedezi, a fost declarată țara ce are cel mai slab sistem de sănătate din Uniunea Europeană. Anual, din cauza acestui sistem de sănătate disfuncțional, mor 60 000 de oameni, iar numărul medicilor scade considerabil. Mulți dintre cei care rămân în țară, din cauza faptului că nu sunt plătiți corespunzător, acceptă șpaga sau binecunoscutul plic.

Cred  că șpaga sau încasarea altor bunuri din partea pacienților este o tradiție în medicina românească. Ideea de șpagă rezidă încă din ’89 când a fost adoptată o politică economică a statului prin care s-a hotărât ca funcționarii din sfera sănătății, justiției și culturii să aibă renumerații mici. Așa a apărut nevoia oamenilor de a oferi <<atenții>>.”

Dan susține că mărirea salariilor ar reprezenta o soluție ce ar duce la eliminarea treptată a șpăgii, precum și la minimalizarea exodului medicilor. Într-adevăr, această muncă de Sisif a medicilor ar trebui răsplătită pe măsură. Sfârșitul discuției mele cu Dan a venit însoțit de un sfat adresat tuturor studenților hotărâți să rămână în România pentru a profesa în domeniul medical: ” Nu uitați să fiți răbdători, onești și să vă exercitați meseria așa cum trebuie și precum spune în jurământul lui Hipocrate.”

Dar pentru a rămâne în această țară trebuie, cred eu, să speri mereu și să crezi în schimbare, schimbare despre care Dan spune că o observă, atunci când revine în România, doar în ceea ce privește sistemul medical și, de obicei, aceasta este una minoră.

 Afirmația susținută de el mi-a adus aminte de un pasaj scris de Ion Creangă în „Amintiri din copilărie”: „Așa e lumea asta și, de-ai face ce-ai face, rămâne așa cum este ea; nu poți s-o întorci cu umărul, măcar să te pui în  ruptul capului și să te chinui toată viața”.

Doctor Valetin NițescuValentin Nițescu crede însă că România, oricât de încăpțânată ar fi uneori, poate fi schimbată și tratată. Cât timp am vorbit cu el m-a impresionat foarte mult faptul că are încredere că sistemul medical se va îmbunătăți.  Dacă mai sus am cunoscut o Românie bolnavă, care trage să moară, Valentin ne va deschide orizonturile și ne va  împărtăși viziunea lui optimistă în ceea ce privește viitorul țării noastre.

Este student în anul IV în cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București. Plecat în Leipzig, Germania, cu o bursă Erasmus, Valentin susține că aceasta bursă a reprezentat oportunitatea ideală de a descoperi o cultură nouă și de a se familiariza cu un alt sistem de învățământ, precum și un alt sistem medical.  Oamenii de acolo au fost întotdeauna prietenoși și calzi, iar această apropiere i-a alinat de multe ori lui Valentin dorul de casă. Ideea de a urma studiile în străinătate i-a surâs încă din timpul liceului, dar abia în toamna anului 2014, când Valentin avea  22 de ani, i s-a ivit ocazia de a pleca cu bursă Erasmus.

Sistemul de învățământ de aici este mult mai eficient față de cel din România. Cursurile atrag elevii tocmai prin caracterul  aplicativ pe care îl au, iar  în timpul celei o oră și treizeci de minute (atât durează o oră de curs) este distribuit un pachet mediu de informații. „, a spus Valetin. În plus, atât cursurile, cât și seminariile sunt organizate sub forma unor discuții prin care li se oferă studenților libertatea de a interacționa, de a se exprima, fără să existe teama că pot fi greși în vreun fel. Sunt conștienți că se află acolo pentru a învăța și progresa.

De asemenea, este încurajată munca în echipă în urma căreia Valentin a observat că dincolo de diferențele culturale, sociale și religioase, oamenii se aseamănă mult prin concepții, dorințe și împliniri.

Viitorul medic dorește să se întoarcă în România pentru a profesa și contribui la îmbunătățirea și modernizarea sistemului medical. Crede cu tărie că dacă fiecare român plecat în străinatate ar reveni acasă și ar contribui cu un procent de 0,1% la schimbarea în bine a lucrurilor, țara noastră nu ar mai fi acum în impas. Speră, de asemenea,  că nu doar creionul unui artist ar putea inventa o Românie mai frumoasă. Până la urmă, indiferent de meserie, românul poate fi și el inovator.

Pentru mine România înseamnă tradiție, dragoste familială, dor, cămin…poveste„, susține Valentin. O poveste pe care vrea să o transforme într-un basm în care triumfător va fi mereu binele.

Comments

comments

Medicina-in-Romania-sau-in-strainatate