De ce mi s-au „zbârcit” degetele
Cred că ai observat și tu că atunci când stai prea mult timp cu mâinile în apă acestea încep să se schimbe și devin puțin mai sensibile, sau cu alte cuvinte, s-au „zbârcit”. De multe ori m-am întrebat ce se întâmplă de fapt în spatele acestui fenomen și uite că am reușit să aflu în cele din urmă.
Sursă foto.
Știi cum vara îți lucește fața, ca și cum ar fi dată cu un ulei special? Ei bine, suprafața pielii tale este acoperită chiar cu uleiuri naturale speciale care au rolul de hidratare și protecție. Acest ulei natural se numește sebum și acționează exact ca și un strat impermeabil.
Bine, dar poate te întrebi acum de ce atunci când te speli pe mâini sau faci un duș rapid nu se întâmplă lucrul ăsta. Simplu. În acele momente, contactul cu apa este mult prea slab pentru a-i permite acesteia să îndepărteze rapid uleiul de pe corpul nostru.
De câte ori nu îți vezi degetele „transformate” doar pentru simplul fapt că uiți să ieși din duș? Sau că te-ai apucat să speli o mulțime de vase? Atunci, stratul de ulei este distrus, iar apa începe să intre în stratul exterior al pielii. Totuși, de ce nu se întâmplă acest lucru cu tot corpul nostru? Deoarece startul exterior de piele de pe degete și tălpi este mai diferit. Epiderma de pe aceste porțiuni conține mai multe celule moarte decât oricare altă zonă a corpului. Dacă s-ar întâmpla asta, să zicem de exemplu cu toată palma, oare cum am mai putea să ținem în mână o minge de basket atunci când transpirăm?
Sursă foto.
Așadar, ce se întâmplă mai exact?
O primă teorie susține că la contactul mai îndelungat cu apa, aceste celule moarte acționează exact ca un burete, iar atunci când pielea se „zbârcește”ea de fapt este pur și simplu inundată cu apă. Ea se umflă și împinge la suprafață straturile vii de sub ea, iar spre deosebire de straturile moarte, starturile de celule vii sunt foarte bine fixate de fibre și nu se umflă.
Dar această teorie a fost contrazisă de cercetatorii de la Universitatea Newcastle. Ei au realizat un experiment și au demonstrat că efectul de „zbârcire” dispare atunci când nervii din degete sunt secționați. Stratul de epidermă de pe degete în aceste momente nu se umflă, ci se îngustează, deoarece vasele de sânge din interiorul lor se contractă. Acest efect este controlat de sistemul nervos autonom, tot acel sistem care gestionează și ritmul inimii și al respirației.
În cadrul experimentului, Tom Smulders a adunat un număr de 20 de voluntari pentru a muta 45 de bucăți de marumură aflate în apă dintr-un recipient în altul. Aceste bucăți de marmură erau mutate pe rând, folosind degetul mare și arătătoul mâinii drepte pentru a le trece printr-o gaură, fiind ulterior capturate între degetul mare și arătătorul mâinii stângi. Acesta i-a filmat pe voluntari în timp ce realizau aeastă sarcină în două situații: atunci când aveau mâinile uscate, la începutul experimentului și bineînțeles atunci când aveau degetele „zbârcite”, după ce ținuseră mânile în apă timp de o jumătate de oră.
Acest proces a durat aproximativ 90-150 de minute, iar cei cu degetele „zbârcite” reușeau să ducă „misiunea” la bun sfârșit cu 15 secunde mai repede față de persoanele ale căror degete nu se „zbârciseră”. Dar în schimb, degetele încrețite nu ofereau niciun avantaj în cazul în care obiectele manevrate erau uscate. „Încreţiturile degetelor ar putea funcţiona la fel ca şanţurile din pneurile automobilelor, care conferă o aderenţă mai mare”, a explicat Smulders.
Sursă foto.
Cercetatorii au descoperit că această reacție a apărut în procesul evoluției. Cu alte cuvinte, este o metodă prin care pielea se adaptează pentru ca oamenii să poată apuca mai bine obiectele umede. Degetele zbârcite ne permit să apucăm mai bine obiectele ude, au observat cercetătorii. „Acum mii de ani, degetele zbârcite i-ar fi putut ajuta pe strămoșii noștri să adune mâncare din apă sau din iarba umedă”, spune dr. Tom Smulders.
Ca și concluzie, se pare că degetele zbârcite au o oarecare însemnătate în viața noastră și faptul că se schimbă la contactul cu apa este un lucru uimitor.
Comments
