De ce avem nevoie de super eroi?
Se poate spune că super-eroii au devenit parte din viața noastră de zi cu zi. Superman, Spider-Man, Batman, Iron Man și mulți alții sunt deja fețe familiare pe care le vedem de fiecare dată când deschidem televizorul, intrăm pe Facebook sau într-un supermarket. Un fel de… amici de-ai noștri, dar cu super-puteri.
Vrei, nu vrei, sigur ești la curent cu noile filme lansate la Hollywood și răspândite în întreaga lume cu viteza fulgerului. Filme de acțiune precum seria The Avengers, X-Men sau The Dark Knight au ajuns în săli de cinema și case din lumea întreagă, drept filme de familie, fiind urmărite cu sufletul la gură de oameni de toate vârstele.
Din anul 2000 până în prezent, au fost realizate mai bine de 65 de astfel de filme cu super-eroi, fără să le punem la socoteală pe cele centrate pe alte tipuri de personaje fantastice, cum ar fi vampiri, zombi, seria Stăpânul Inelelor sau Harry Potter. Pe lângă acestea, 24 de pelicule noi sau ca parte a unei serii deja existente, urmează să fie lansate în următorii 4 ani. O fi mult, o fi puțin…?
Dar ce definește un super-erou, ce trebuie să facă cineva pentru a primi un astfel de statut? Cu mici excepții, în principiu toți aceștia au câteva trăsături în comun:
- Puteri sau abilități extraordinare: super-simțuri, abilitatea de a zbura, forță supraomenească etc. Chiar și cei care nu sunt, teoretic, decât oameni mascați (precum Batman sau Iron Man), au un nivel supraomenesc de inteligență, viteză și abilități de luptă.
- Integritate și conduită morală de neclintit. Acționează mereu în slujba Binelui suprem, fără a se aștepta la recunoaștere sau recompensă, deși ar putea oricând să-și folosească forța în alte scopuri distructive.
- O motivație extrem de puternică prin prisma căreia acționează, de regulă legată de un accident sau un eveniment tragic din trecutul lor.
- O identitate secretă și o costumație distinctivă, pentru a-și ascunde identitatea și a-și proteja prietenii și familia de forțele inamice. Există și excepții, gen Captain America sau Iron Man, a căror identitate este cunoscută tuturor personajelor din film, în ciuda costumației.
- Atât susținători (prieteni, colegi, interese amoroase care-i cunosc sau nu identitatea secretă), cât și inamici recurenți cu puteri pe măsura eroului, dar care acționează în slujba Răului.
Disputa dintre bine și rău, însă, există de la începutul civilizației umane, chiar dacă această cultură a super-eroilor pare o noutate a ultimelor decenii. Într-un fel sau altul, omenirea a fost mereu fascinată de personaje „fantastice”, fundamental rele sau bune, care luptă într-un plan superior pentru a crea haos, respectiv pentru a restabili ordinea în lumea muritorilor.
Astfel au luat naștere mai întâi întregi lumi paralele formate din zeități, precum Panteonul de zei greci și romani, în care aceste civilizații credeau cu tărie. Apoi, în locul zeităților protectoare, dar distante și de multe ori capricioase, oamenii au pus tot mai mult accentul pe individ, devenit intrigați de povestea mai mult sau mai puțin adevărată a unor personaje devenite legendare, precum luptători Ninja și Samurai sau Muschetari ori Cavaleri.
Se pare, deci, că avem nevoie să credem în astfel de ființe cu calități superioare. Doar forma pe care o iau acestea de-a lungul vremii se schimbă. Spre exemplu, zei antici precum Hercule, Thor, Loki, au devenit, la o distanță de câteva mii de ani, eroi de benzi desenate, iar acum sunt personaje centrale în filme cu bugete uriașe.
Însă, dacă nevoia civilizațiilor antice de a crede în zeități este oarecum ușor de înțeles, cum ne explicăm fascinația noastră crescândă față de super-eroii moderni? De ce ne interesează atât de mult poveștile acestor personaje pur imaginare și de ce tocmai acum?
Răspunsul pare a sta în contextul în care ne aflăm, lumea occidentală traversând o perioadă de maximă libertate și maximă nesiguranță, în același timp.
1. Poveștile ne ajută să ne rupem de realitate.
Rutina de a merge la lucru sau la școală, a avea responsabilități zilnice și a plăti facturi devine uneori obositoare. Poveștile și în speță filmele cu eroi ne dau posibilitatea să visăm, măcar pentru scurt timp, și ne transpun în vremea copilăriei. Atunci ne imaginam cu toții că suntem întocmai acele personaje grozave pe care le urmăream cu sufletul la gură, iar totul părea mai simplu.
2. Avem nevoie de mai multe povești în care Binele învinge Răul
De multe ori, ne simțim total neputincioși în fața problemelor cotidiene. În această eră digitală, în care informația circulă cu cea mai mare viteză, suntem bombardați de știri negative în proporție covârșitoare. În fiecare zi aflăm despre un nou scandal de corupție, abuzuri, copii în suferință sau amenințarea unui nou război.
Super-eroii, în schimb, nu sunt condiționați de limitele corpului omenesc, sunt puternici, sunt apărători ai Binelui suprem și au abilități extraordinare datorită cărora ,,salvează ziua” de fiecare dată.
3. Ne simțim apropiați de astfel de eroi, uneori imperfecți
Deși îi admirăm pentru calitățile lor fantastice incontestabile, super-eroii ni se aseamănă atunci când nu sunt „de serviciu”. Între perioadele de luptă și acțiune, îi vedem pe acești eroi în ipostaze de viață reală, fiind uneori imperfecți și vulnerabili. Și ei mănâncă, plătesc chirie, lucrează, suferă din dragoste și au defecte, la fel ca noi. Clark Kent lucrează inițial ca reporter la The Daily Planet, iar apoi devine blogger, Peter Parker suferă din cauza morții unchiului său și speră ca Mary Jane să-l remarce, Tony Stark are probleme de sănătate și lista poate continua.
4. Super-eroii și abilitățile lor se adaptează la nevoile lumii moderne
Adesea, aceste personaje au apărut ca urmare a unor schimbări în societate și a nevoii creatorilor lor de a transmite ceva lumii, chiar și atunci când libertatea de exprimare le-a fost îngrădită.
Spre exemplu, Superman a fost rodul imaginației a doi creatori de benzi desenate: Jerry Siegel și Joe Schuster, ambii de origine evreiască. Fiind „o metaforă pentru experiență imigranților evrei”, Superman a apărut în 1938, în perioada premergătoare celui de-al Doilea Război Mondial, iar în primele benzi desenate se lupta cu naziștii. A devenit ulterior un apărător neostenit al Binelui, intervenind oriunde era nevoie de el, de la a stinge clădiri în flăcări până la a salva pisici cățărate în copaci – un fel de „pompier” suprem.
Batman, în schimb, a apărut ca personaj de benzi desenate în 1939, iar apoi ca personaj de televiziune în anii `60, o perioadă mai cinică, în care americanii erau deziluzionați după războiul din Vietnam și afacerea Watergate. Personajul lui nu se ia prea în serios, nu este perfect precum Superman, ci este un miliardar care caută să facă dreptate într-o lume a corupției și a imoralității. Batman a devenit un fel de „justițiar” suprem și nu e de mirare faptul că personajul lui a reapărut în prim plan după criza economică mondială din 2008, cu seria ”The Dark Knight”.
Apoi, pentru că societatea americană s-a aflat în criză după evenimentele din 11 septembrie 2001, Captain America, creat în anii ’40, a revenit în forță ca apărător al New York-ului.
5. Nu găsim eroi în viața reală, ne lipsesc adevăratele modele
Atașamentul nostru crescând față de aceste personaje imaginare nu se datorează măștilor sau costumelor lor, ci reprezintă nevoia noastră acută de a avea persoane integre în poziții de putere.
Caracteristicile super-eroilor enumerate mai sus, cum ar fi integritatea, moralitatea, spiritul de sacrificiu in scopul Binelui, par a fi diametral opuse comportamentului liderilor lumii moderne. Conducătorii actuali sunt mai mereu implicați în scandaluri de corupție și înțelegeri bazate pe câștigul personal, cu riscul de a periclita pacea mondială și viața a milioane sau chiar miliarde de oameni.
Am putea spune că toate acestea sunt motive absolut justificate de a ne crea proprii eroi, atunci când realitatea continuă să ne dezamăgească. Ceea ce se întâmplă din plin zilele acestea. Însă ce ne facem atunci când recurgem atât de mult la planul imaginar, încât negăm realitatea, devenind pasivi?
Pentru orice lucru bun dus la extrem, există un contra-argument.
Poveștile sunt într-adevăr benefice, însă nu ne mai antrenează imaginația atunci când toate încep să semene între ele. Genul acesta de povești și filme ajunge de prea multe ori să recurgă la aceeași intrigă, același mod de desfășurare a evenimentelor, variind doar puțin tema. Am putea crede chiar că studiourile și companiile care produc aceste materiale își subestimează publicul și ar putea duce la o supra-saturație pe piața. Lucru deloc de neglijat atunci când investițiile făcute deja, anticipând același nivel de interes al publicului în următorii ani, sunt colosale.
Apoi, lupta dintre Bine și Rău e reprezentată oarecum unidimensional. în alb și negru, prin disputa dintre două personaje cu forță supraumană, care duc această luptă pentru salvarea unui oraș sau a planetei. Însă realitatea e mai complexă, iar orice om de rând, oricât de imperfect, e capabil de a face mici acte de bunătate, schimbând ziua sau viața cuiva. În acest caz, puterea nu e doar în mâinile celor aflați în poziție de conducere, ci e în mâinile noastre, ale fiecăruia dintre noi.
De asemenea, e adevărat că nu mai găsim persoane exemplare în viața politică, însă această nevoie de super-eroi a pus stăpânire și pe cultura, industria și școlile noastre. În loc de politici coerente și strategii comune susținute pe termen lung, îl căutăm cu disperare pe următorul Kennedy sau Steve Jobs. În această căutare a unor indivizi extraordinari cu sclipiri de geniu, pierdem din vedere impactul pe care îl poate avea o comunitate de oameni care-și unesc forțele în vederea unui scop comun.
În plus, istoria nu e doar o succesiune de indivizi extraordinari care schimbă lumea prin reușitele lor nemaivăzute, deși așa o relatăm, ci măsurile extraordinare au efect cu adevărat numai atunci când lumea este pregătită de schimbare. De multe ori, aceste revoluții se produc gradual, pe baza sacrificiilor îndelungate ale unor oameni „mărunți”, pe care istoria îi trece cu vederea.
Nu în cele din urmă, asemenea modului în care istoria menționează doar anumite personalități, un mare minus al culturii super-eroilor este faptul că mai toți eroii sunt de aceeași rasă și același sex, ba chiar mulți dintre ei locuiesc în același oraș – New York, dat fiind că studiourile de la Hollywood domină această piață. De aceea, genul acesta de povești poate fi considerat încă o dată unidimensional, linear și sărăcăcios din punct de vedere cultural.
Cu toate aceste minusuri, însă, valorile care stau la baza poveștii rămân valide. Da, e adevărat, avem nevoie de modele, de inspirație și avem nevoie să credem că lucrurile se pot schimba. Iar faptul că această generație devine mai puțin rigidă și nu se teme să creadă în povești și să caute alte variante, e o speranță în plus că umanitatea din noi poate avea suficientă forță încât să înfrângă răutatea. Dacă eroii noștri preferați pot schimba lumea, de ce să nu încercăm și noi?
Comments
