Anul 2015 în știință: 5 momente care schimbă lumea

Structura dublu-helix a ADN-ului

Anul 2015 a venit și a plecat, așa că hai să ne uităm un pic înapoi și să vedem ce a lăsat în urma sa. Cum probabil ai dedus din titlu, vreau să-ți povestesc despre ceea ce eu am considerat că au fost top 5 cele mai interesante sau importante descoperiri ștințifice ale anului ce a trecut.

Îți propun o lume în care copiii pot avea 3 părinți, una în care cancerul este vindecat simplu, iar roboții sunt conștienți de sine. În mare parte sună a SF-uri, dar, vei vedea că acesta pare să fie viitorul nostru. Să începem cu începutul (anului), zic.

1. Primii copii cu trei părinți

 

Camera Lorzilor in momentul votuluiÎn luna februarie a anului 2015, pe data de 24, după mai mult de 4 ore de dezbateri, camera superioară a Parlamentului britanic a votat în favoarea modificării legii, astfel încât să permită fertilizarea in vitro la oameni, cu utilizarea materiei reproducătoare de la 3 persoane. Astfel, Marea Britanie urmează să devină prima țară din lume unde se vor naște copii cu 3 părinți. Tratamentul, numit transfer mitocondrial, va produce bebeluși creați din embrioni modificați genetic, cu ADN din partea mamei, a tatălui, și din partea unui donator tot de sex feminin.

Lordul Robert Winston, profesor de Știință și Societate în cadrul Imperial College în Londra, a vorbit în favoarea tratamentului, argumentând că amânarea aprobării ar conduce invariabil la terminarea prematură a unor sarcini care ar fi putut fi salvate de altfel.

2. Roboții conștienți de ei înșiși

Într-o zi, un rege își cheamă cei 3 consilieri în fața lui și le adresează o ghicitoare: Toți 3 poartă pălării de aceași culoare, care este fie albastră, fie albă. Fiecare trebuie să deducă ce culoare are pălăria pe care o poartă, fară a putea să o vadă. Sună simplu, nu-i așa? Ghicitoarea de mai sus a făcut obiectul unui experiment pus la cale de profesorul Selmer Bringsjord de la Institutul Politehnic din New York.

În general roboții sunt programați să asigure servicii în hoteluri excentrice în Japonia, să creeze imagini, să joace jocuri, sau să ia decizii logice. Însă, niciodată unui robot nu i se ceruse să fie conștient de sine. Roboticianul Bringsjord s-a gândit să adapteze  ghicitoarea de mai sus pentru a putea vedea dacă un robot poate să fie conștient de sine, nu doar de cei din jur.

Astfel, au fost luați 3 roboți, care au fost programați să creadă că 2 dintre ei au primit o “pastilă de prostire”, astfel încât nu mai pot comunica verbal. 2 dintre roboți au fost întradevăr programați să nu mai poată comunica. În momentul în care au fost întrebați care dintre ei nu a primit pastila, cel de-al treilea a răspuns cu voce tare “Nu știu”. Însă, în momentul în care robotul și-a auzit propria voce, acesta și-a schimbat răspunsul, realizând că el era acela care nu primise “pastila”.

Pentru a putea susține că este conștient de sine, robotul trebuia să înțeleagă regulile, să-și recunoască propria voce, și să fie conștient de faptul că este o entitate separată de ceilalți roboți. Bringsjord le-a declarat celor de la Digital Trend că, în lipsă de altceva, conștiența de sine a robotului este verificabilă matematic.

3. Un tratament pentru cancer

Să fim sinceri, nici ție, nici mie, nu ne plac viespile… Înțepăturile lor sunt dureroase, și nici nu sunt la fel de folositoare ca albinele. S-ar putea însă să urmeze momentul lor de glorie. În 2015, s-a descoperit că veninul unor viespii Viespia brazilianabraziliene atacă doar celulele canceroase, cele sănătoase fiind ignorate. Toxina ce lovește cancerul se numește  MP1 și este produsă de viespia Polybia paulista. Un studiu apărut anul trecut arată că veninul se folosește de aranjamentul anormal de grăsimi din membrana celulelor canceroase pentru a le slăbi, iar mai apoi a le distruge. Această distribuire anormală crează puncte slabe, prin care toxina își face loc, ajungând să producă găuri în celulă.Paul Beales, profesor în cadrul Universității Leeds spunea că “tratamente care atacă compoziția celulei canceroase ar fi o clasă total nouă de medicamente anti-cancer”. Următoarea fază a cercetării este descoperirea proprietăților selective ale toxinei, urmate de rafinarea lor.

Având în vedere procesul extrem de lung, scump și dureros de tratare a cancerului din momentul de față, această descoperire este un pas imens făcut în direcția găsirii unui adevărat leac pentru boala ce seceră mult prea multe vieți anual.

4. Modul în care a apărut viața pe pământ

Chiar dacă sunt mai mult de 90 de elemente chimice ce se găsesc în mod natural pe Pământ, aproape toate formele de viață de pe planetă sunt compuse din doar 4 elemente de bază: hidrogen, oxigen, azot, și carbon. Aceastea sunt cunoscute ca elementele de bază ale vieții. Cercetătorii au descoperit aceste elemente de bază ale vieții, în solul de pe fundului oceanului, susținând astfel teoria conform căreia viața poate să răsară oriunde există apă, și evident, chimia potrivită. Studiul publicat în Preceedings of the National Academy of Sciences, ar putea avea implicații în ceea ce privește șansele de găsire a vieții pe alte lumi, cum ar fi luna planetei jupiter, Europa.

O echipă de cercetători de la Woods Hole Oceanographic Institution, Virginia Tech, și Universitatea din Bremen, au studiat mostre de roci găsite pe fundul oceanului, aproape de coasta Spaniei și a Portugaliei, concluzionând ca acestea datează din perioada cretacică timpurie. Analiza chimică a rocilor a dovedit că acestea erau bogate în lipide, proteine și aminoacizi, elementele de bază ale vieții. Aceasta sugerează faptul că interacțiunea dintre mantaua Pământului și apa oceanelor are potențialul de a crea viață.

În acest caz, să crede că rocile au fost expuse apei în urmă cu 125 de milioane de ani, cauzând astfel o reacție chimică ce a transformat apa într-un lichid hidrotermal. Lichidul acesta este important în dezvoltarea vieții, deoarece are o concentrație mare de hidrogen și metan, în timp ce apa oceanelor în sine, dizolvă carbonul și acceptorii de electroni. Frieder Klein, cercetător ștințific în cadrul Woods Hole Oceanographic Institution și autor principal al sudiului spunea că “atunci când le amesteci pe cele două în proporțiile potrivite, obții ingredientele necesare pentru a susține viața”.

5. Când ceva neinteresant devine interesant

Acum mult timp, într-o galaxie… a noastră, la o distanță aproximativă de 434 de ani lumină de Pământ, s-a format încă o planetă, printre miliardele ce popuplează spațiul din jurul nostru. Imensa planetă, mult mai mare decât planeta Jupiter din sistemul nostru solar, a fost identificată pentru prima dată de cercetători în anul 2012. Botezată J1407b de către cei care au descoperit-o, aceasta n-a ridicat foarte multe semne de întrebare până de curând și a fost tratată cu minimul interes care este de obicei acordat unei planete nou descoperite, care nu prezinta vreo particularitate ieșită din comun. Era un gigant gazos ca oricare altul, un un sistem de inele în jurul lui, asemănător planetei Saturn din sistemul nostru solar.

La începutul lui 2015, în luna Februarie, cercetătorii au decis să-și reîndrepte atenția către planetă pentru căteva cercetări și au descoperit faptul că inelul de roci din jurul planetei, primul descoperit în jurul unei planete din afara sistemului nostru solar, este de fapt neobișnuit de mare, imens chiar. În urma cercetărilor efectuate, au publicat un raport în revista Astrophysical Journal, în care au arătat că sistemul de inele din jurul planetei constă de fapt în 30 de inele, fiecare din ele cu un diametru de zeci de milioane de kilometri.

Mai mult, analiza a arătat faptul că inelele prezentau “găuri” în ele, ceea ce indica posibila prezență a unor sateliți ce orbitează planeta. În fine, Erik Mamajek, profesor de fizică și astronomie în cadrul Universității Rochester și coautor al studiului, estima că inelele sunt de 200 de ori mai mari decât sunt în momentul acesta inelele din jurul planetei Saturn. Tot acesta mai mai explica, punând într-un context imaginabil dimensiunile: Dacă am înlocui inelele lui Saturn cu cele din jurul lui J1407b, aceastea ar putea fi foarte ușor vizibile în timpul nopții și ar fi mai mari decât o lună plină de multe ori.

Comments

comments

Structura dublu-helix a ADN-ului